Oltenii nu se cultivă dormind pe câmp

Etichete

, , ,

i-am-oltean-and-im-proud-of-it

Despre noi, oltenii (eu sunt semiolteancă, dar n-are a face), s-au spus şi se spun multe: că vorbim atât de repede, încât niciun grefier nu poate ţine pasul, că folosim excesiv perfectul simplu, mai ales în formele lui nonliterare (carevasăzică ţărăneşti), că avem o fixaţie verbală aka „vericule”/„vere”, că ne grăbim mereu undeva, dar nu ştim exact unde, că suntem răi şi zgârciţi, că mâncăm praz şi la desert, că ne credem buricul pământului şi că aspirăm la funcţii de conducere, că aia, că ailaltă şi alte etcaetere.
Păi, vericule, hai să-ţi zic eu cum stă treaba, cu două puncte şi liniuţă de la capăt:
– Oltenii folosesc toate timpurile verbale caracteristice limbilor latine şi au viteza specifică acestora (bine, o discuţie aprinsă între doi mafioţi sicilieni e pistol cu apă pe lângă una între doi olteni). Deci da, olteanul e ăla care vorbeşte mult, tare şi repede când toată lumea tace, dar conjugă corect verbele la perfectul simplu.
– Oltenii îşi respectă mamele. În timp ce unii folosesc în conversaţii apelativul „frate”, crezând probabil că toate femeile sunt aşa şi pe dincolo şi că există posibilitatea ca interlocutorii să le fie fraţi, oltenii refuză să creadă că mamele lor sunt aşa şi pe dincolo, deci interlocutorii le pot fi cel mult veri.
– Răi, vericule? Poate de gură. Sunt iubitori, sociabili, mândri de locurile natale pe care nu ezită să le arate celor care doresc să le vadă. Sau vă refereaţi la ele? Să te ferească şi să te păzească dacă superi olteanca! Întâi te face de ocară, pe urmă nu-ţi mai găteşte şi pe urmă… Ah, vrei să dregi busuiocul şi încerci să-i mai faci oltencei avansuri? Treaba ta!… După avans, urmează întotdeauna lichidarea.
– Ia să vedem!… Cine ştie câte biruri au plătit oltenii austriecilor pe la 1700 şi ceva, după ce otomanii au zis că lor li s-a luat şi că le cedează Bănia? Aud acolo, în spate? Corect! Niciunul. De ce să plătească aşa, aiurea? Zgârciţi, zgârciţi, dar cu banii lor.
– Cârnaţii trandafir, cârnaţii olteneşti, carnea la garniţă, telemeaua de Loviştea, vinul de Drăgăşani, dulceaţa de smochine de la Sviniţa, murăturile în oţet de la Giuvărăşti, piftia de păstrăv de la Tismana, pâinea la ţăst (dacă nu aveţi ţăst, e bună şi janta de Oltcit) şi prazul, da?
– Oltenii sunt temperamentali şi competitivi. Chiar dacă au de făcut sau de spus ceva minor, acordă maximă importanţă. Şi da, exagerează uneori şi ajung şefi. Asta e! Nimeni nu-i perfect, toţi mai greşiţi.
Mă luă Olteţul şi uitai un lucru important: Craiova va fi Capitala Europeană a Culturii în 2021 (reţineţi cifrele, că n-am chef să repet pe litere). De ce? Pentru că e logic.
M-am uitat zilele astea pe CraiovaCulturala.ro. Să mai aud pe careva spunând că oltenii se cultivă dormind pe câmp! Fată lică, ce de expoziţii, festivaluri, spectacole, conferinţe au ăştia!
Abia aştept să revin în Craiova. Poate aşa se mai domoleşte şi dorul de tata. Cazare găsesc, transport am, mămăligă prăjită în prealabil (dacă nu aveţi prealabil, e bună şi tigaia) şi vârâtă în geanta pentru laptop am… Uitai ceva? Ah, da: Eugen Ionescu, Constantin Brâncuşi, Amza Pellea, Ecaterina Teodoroiu, George (Gogu) Constantinescu, Amza Jianu, Sabin Bălaşa, Ion Minulescu, Marin Sorescu, Maria Lătăreţu, Theodor Aman, Constantin Lecca, Corneliu Baba, Ion Ţuculescu, George Ioan Lahovary, Dem Rădulescu, Petre Poenaru, Constantin Rădulescu-Motru, Tudor Arghezi, Alexandru Mitru, Gheorghe Ţiţeica, Gheorghe Tătărescu, Tudor Vladimirescu, Gheorghe Magheru, Alexandru Macedonski, Nicolae Bălcescu, Nicolae Titulescu, Adrian Păunescu (oltean născut în Basarabia), Tudor Gheorghe, Florin Zamfirescu, Marcel Iureș, Felicia Filip, Moise Guran, Alexandru Unguru și alte etcaetere.

Reclame

Nelinişte

Etichete

,

12806227_1098298660190555_4130831349068989217_n

Pe blogul acesta s-a ajuns în ultima perioadă, ca urmare a căutărilor pe Google, astfel două puncte

miroase a carne este corect gramatical

figură geometrică cu m înaintea lui b sau p

doru dima statut social

chesti tari de pus pe facebook

ce vrei săţi fac să mănânci

mamele oltenilor

peştii sub apă nu put sens

tâmple argintii

poze cu sare

spaidăr

doru dima divorţ

mai dobitoc mai gogoman 2

apelativul pisi

fete din cincu nr telefon

când eşti bun eşti luat de prost imagini

legătură între cuvintele salariu sos salam

Nelinişte personală: Cine e Doru Dima?

 

 

Un strop de culoare

Etichete

, , , ,

poza george interviu

Motto: Culoarea, cel mai greu de ales în viaţă: albă sau neagră. (Tudor Muşatescu)

George Burcea mi-a acordat un strop din timpul pe care-l petrece în vacanţă şi mi-a răspuns la câteva întrebări scrise cu negru (c-aşa e template-ul blogului), dar colorate în esenţă.

Dacă am trăi într-o lume în care totul ar fi cenuşiu, căror lucuri le-ai oferi un strop de culoare?
George: Iubirii de sine. Dacă te iubeşti cu adevărat, vei iubi tot ceea ce te înconjoară şi vei avea un drum plin de Lumină.

Fiecare dintre noi îşi zugrăveşte viaţa în culorile alese de sufletul său. Tu cum îţi colorezi existenţa?
George: Căutând cine sunt şi ce caut eu în viaţa mea.

Preferi versurile albe sau pe cele colorate”, cu rimă, ritm şi măsură?
George: Nu este vorba de preferinţă, ci de ceea ce simţi în momentul în care iei creionul şi începi să aşterni pe hârtie. Când scriu, nu mă gândesc la faptul că vreau rimă îmbrăţişată, încrucişată, împerecheată sau vers alb. Am o imagine, încep să scriu, iar după primele cuvinte ştiu deja zona pe care o cere povestea mea.

Ce culori ai folosit în volumul pe care urmează să-l lansezi, Un strop de culoare”?
George: Roşu, albastru, turcoaz, galben, verde, gri şi negru (deşi ştiu că acestea din urmă nu sunt culori).

1937080_878184198968785_5822086422000043202_n

M-a apucat brusc cheful de colorat! Vrei să colorăm împreună? Încep eu: dacă speranţa ar avea culoare, în viziunea mea ar fi albastră. Aşa, ca marea sau ca cerul. Tu ce culoare preferi să asociezi speranţei?
George: Clar albastru! Iubesc această culoare.

Mai departe!… Cu ce culori ai picta următoarele: visul, prietenia, zâmbetul, copilăria, dorinţa, gândul, iubirea, teatrul, poezia?
George:
Vis – Turcoaz
Prietenie – Roşu
Zâmbet – Galben
Copilărie – Verde
Dorinţa – Turcoaz
Gând – Gri
Iubire – Roşu
Teatru – Alb
Poezie – Albastru pulverizat
Apropo de culori: priviţi culoarea turcoaz! Nu vi se pare genială? 😀

Turcoazul? Turcoazul e super-duper!!! :))
Mulţumesc, George!

– Pisi, când îți cumpără iubi pantofi noi, păstrează-le cutia!

Etichete

,

shoe-box

Înfăşoară-i corpul şi capacul cu hârtie colorată şi începe s-o umpli!
– Cu ce?
– Cu dulciuri (vezi să nu fie alterabile!), cu jucării mici, cu produse de igienă personală, cu obiecte mărunte de îmbrăcăminte, cu rechizite. Pe scurt, cu tot ce încape într-o cutie goală de pantofi şi poate reprezenta un dar de Crăciun pentru un copil amărât.
Nota bene: Nu puneți în cutii lucruri pe care nu v-ar plăcea nici vouă să le primiți. Toate lucrurile trebuie să fie noi.
– Apoi?
– Du cutia (fără să-i lipeşti capacul) unde ţi-e mai la îndemână şi las-o acolo! Termenul limită de anul acesta este 15 decembrie. Nişte oameni drăguţi o vor livra copilului despre care ţi-am spus mai devreme.
– Pe urmă?
– Bucură-te! Ai făcut o faptă bună.

ShoeBox este o campanie umanitară ajunsă la ediția a 8-a, ai cărei beneficiari sunt copiii şi adolescenţii care nu au intrat încă în graţiile Fortunei.

Lacrima din colţu’ ochiului

Etichete

, , ,

533640_565542200132873_1103749985_n

Motto: Mama mea când mi-a dat viaţă
           Şmecherii au luat vacanţă.

Am contorizat cu ce Google Search-uri s-a ajuns pe blog în decursul ultimelor două luni:

vă pupă fratele vostru

noua asistentă a lui dan capatos

să muare sau să moare corect gramatical

vrea dex

păstrarea pantofilor

ce face o salatieră în restaurant

femei care nasc femei care nasc

dicţionarul limbi cum se zice corect arbagic sau arbagică

cum pot să aflu dacă sunt idiot sau nu

dragonul roşu covoare olteneşti

legea prevede să fii prost

corect gramatical miroase usturoi sau a usturoi

cum să desenezi feţe de oameni

de ce oltenii ajung şefi

a vomita conjugare doom2

cum repari un vas de sticlă spart

imagini cu căţei drăguţi pentru ipone

cum confecţionez o geantă frigorifică

cum se desparte curcubeu în silabe

reţetă de merdenele

Mulţumesc fanilor mei.

 

Sunteţi mai proşti doar noaptea?

Etichete

, , ,

hqdefaulthqdefault1

Cuvânt-înainte: Un prost nu e un om care nu înţelege, ci unul care pretinde c-a înţeles mai bine decât cel chemat să înţeleagă. (Nicolae Iorga)
Aţi observat că există cinci-şase (hai, maximum zece) încălcări ale normelor gramaticale veşnic menţionate de nişte unii?
Cică:
* din cauza lu’ datorită;
* care pe care;
* vream plus voiam egal love;
* ce face linioară ţi & Co;
* fi, fii, fiii, fiiii, fiiiii, fiiiiii, fiiiiiiiiiiiiiiiiiii;
* decât în loc de doar sau numai.
Asta nu-i greşeală, asta nu-i greşeală, asta nu-i, asta nu-i, nici asta, nici, nici, nici, nici.
Ghici ce zic unii!
* În propoziţiile negative se foloseşte „decât”, iar în cele afirmative „doar”.
* În limba română, „decât” nu este sinonim cu „doar” sau cu „numai” (ai început bine), aşa cum greşit cred cei mai mulţi dintre vorbitori şi nu poate fi utilizat fără să fie însoţit de adverbul de negaţie „nu” (şi-ai dat cu mucii).
* Declanşatorul: „Decât” nu se poate folosi decât într-o construcţie negativă (aşa cum am făcut în propoziţia de faţă).
Reacţia: Mulţumesc pentru acest post! Dacă mai aud pe vreunul cu „decât”, zău că îl strâng de gât!

tumblr_inline_nje4fknxvC1smvhbb

Aţi încercat măcar să aflaţi care sunt valorile morfologice ale lui „decât”? Toate?
De gradul comparativ al adjectivelor şi al adverbelor aţi auzit? De conjuncţie aţi auzit?
Dick Brandon zicea că documentarea se aseamănă cu sexul: când e bine făcută, e foarte bună. „Decât” are, pe lângă funcţia de adverb restrictiv (se muare peştişorii mei dacă ştiaţi că aşa-i zice lu’ „decât” ăla, de trebuie înlocuit cu „doar” dacă nu e în cârdăşie cu „nu”? Se muare?), mai are şi funcţiile morfologice de adverb comparativ de inegalitate (Ex.: Eşti mai prost decât prevede legea/ o oaie etc.), de conjuncţie care introduce subordonatele circumstanţiale (Ex.: Decât să fii prost fără pereche, mai bine să fii prost grămadă./ „Este mai bine să fii prost şi să cunoşti acest fapt, decât să fii prost şi să te crezi înţelept.” – Buddha).
Cum e? Se poate utiliza „decât” şi-n exemplele afirmative?

 

10x

Etichete

, , ,

Mr-Hanks

Din ciclul „Lumile întreabă, eu răspunde”, voi da răspunsul la întrebarea „- Cum e corect: merci, mersi sau mercic?”.
Corectitudinea termenilor unei limbi o consfinţesc dicţionarele. Nu vă convine…

Nauman

Ştiu, e obositor să căutaţi „Explicativu'” în bibliotecă sau să tastaţi haş te te pe bară bară două puncte dublu ve dublu ve dublu ve dexonline punct ro. Aţi putea înşira muci pe aţă între timp. Dar de-aia sunt eu aici, să vă lămuresc.
Din numărul mare de cuvinte de origine franceză din lexicul românesc, au rămas puţine cele care şi-au păstrat grafia originară: „bleu”, „etui”, „mot à mot” ş.a. Câţi dintre voi scrieţi „marche arrière”, „abat-jour”, „chaise longue”, „passeport”? Vă spun eu: niciunul. Nici măcar aia snobi. Ba nu, staţi aşa! Snobii scriu „en gross”* (sic!) pe tirurile cu care se transportă legume şi fructe, pe firmele luminoase din piaţă şi pe cartonaşele aşezate frumos în faţa grămezilor de chiloţi de pe tarabele din Dragonul Roşu.
Nici nu ştiu cu ce să încep. Hai să-ncep cu „mercic şi-un pupic cu sclipic pe botic înainte de somnic”!
1. V-am mai spus că nu sunt specialist în etimologie? V-am mai spus. Eh, chiar dacă nu-s, eu cred că „mercic” are drept sursă bancul cu iepuraşul care voia să cumpere Pecsic. Vânzătoarea încearcă să-l înveţe să spună corect, Pepsi. Reuşeşte după trei sau patru încercări, femeia îi dă sticla cu suc, iar el spune: – Mercic!
2. Corect cu adevărat este „merci”, dar în franceză (nu „merçi”, poligloţilor care-aţi amestecat absintul cu şampania şi coniacul!). În română e „mersi”. M-am uitat şi în DOOM2. Mais quelle horreur! Şi-n ăla tot „mersi” scrie. Termenul şi-a găsit şi el, săracu’, un loc în lexicul românesc. Cum „mulţumesc” este prea oficial, prea scorţos, prea rece şi mult prea rar spre deloc utilizat (ca şi „te/vă rog” sau „iartă-/iertaţi-mă”), „mersi” (fam.) s-a dovedit a fi numa’ bun.
3. Dacă pe Messenger sau pe orice tip de chat vi se solicită ajutorul: cmf bro ai zece sute pn maine sau pn nuti dau una 😀, voi răspundeţi: da boss se gaseste 😐 şi vi se mulţumeşte astfel: ms bro t pupa fratele tau, nu: mc bro te pupa fratele tau, de ce mă mai întrebaţi dacă „mersi” se scrie cu c sau cu s?

*„en gross”: în limba de origine, franceza, se scrie „en gros”, c-un s, poligloţilor care-aţi amestecat absint cu şampanie, coniac şi London dry gin! În română-i „angro” (scris uneori şi „engros”) din 1955.

Românii au şters-o englezeşte

Etichete

, , , , ,

11377120_381152088752863_2133555566523794991_n

Cuvânt-înainte:
Un deţinut îşi întoarcea lucrurile din celulă cu susul în jos, strigând din toţi rărunchii:
– Am fost jefuit, am fost cu neruşinare furat!
Gardienii sosesc în grabă şi îl întreabă:
– Ce ţi s-a furat?
– Planul de evadare.

Dacă am fi fost aseară la Chambers doar eu şi Emil, aş fi numit articolul „Evadarea din Alcapraz”.
Din fericire, n-am fost doar noi doi. Altfel, n-am fi găsit adresa la care eram aşteptaţi de Iulian, directorul general de la Chambers. Am fost şase: Iulia, Alexandru, Andrei, Alin, eu şi Emiiiiiiiiiiil Călinescuuuuu!
Eu nu mai fusesem până aseară la niciun joc real de evadare („real escape game” pentru generaţia romgleză), dar nu m-am alarmat. Eram familiarizată cu jocurile pe computer din categoria Mistery Games.
Am stat de vorbă puţin cu Iulian, am aflat povestea camerei din care urma să evadăm şi nivelul de dificultate a jocului (8/10), am primit instrucţiunile (pe ce să punem mâna, pe ce să nu punem mâna, să avem grijă să nu dărâmăm, să nu spargem, să nu stricăm ceva), i-a fost înmânată o staţie de emisie-recepţie („walkie-talkie” pentru generaţia romgleză) lui Andrei şi am fost încuiaţi pe dinafară în biroul lui Davewriter (un detectiv englez de prin anii ’80, dacă am reţinut eu bine) din care trebuia să ieşim în maximum 60 de minute fără a face uz de forţa fizică*. Aşa că ne-am folosit de logică, de cultură generală, de curiozitatea feminină (eu am căutat indicii şi sub covor), de puţin noroc şi, după 57 de minute şi 22 de secunde, eram afară.
Am format o echipă simpatică şi de succes, am fost şi uniţi, dar şi împrăştiaţi la un moment dat (cu scopul de a căuta indicii în paralel, ca să nu pierdem vremea aiurea), am primit indiciul promis atunci când ne-am aflat în impas, moment în care am realizat cu toţii că lucrurile în viaţă sunt simple, dar le complicăm noi.
Ăăăăă!… Mi-a zis Emil că în articole de acest gen nu trebuie să dai din casă (din cameră, cum ar veni) prea mult (adică, pentru generaţia romgleză, „să nu faci un spoiler”). Deci vă mai spun doar că mi-a plăcut mult ora petrecută aseară la Chambers, că mă bucur pentru că m-am alăturat echipei „Internet Explorers” şi vă recomand să încercaţi jocul de evadare pe viu („real escape game” pentru generaţia romgleză). Rezervările se fac direct pe site, iar adresa o găsiţi tot acolo. Indicii suplimentare: ajungi în Piaţa Kogălniceanu, cum vii dinspre Universitate spre Facultatea de Drept. Statu’ ia tot. Statuia e în mijloc. Pe partea stângă, în spatele staţiei RATB, este shaormeria aia celebră, unde se vinde shaorma de 4 lei (cu de toate, fără iute). În stânga shaormeriei, se află Calea Plevnei. Nu vă duceţi până în capăt, nici până la mijloc, cum a făcut Emil ieri, spunând mereu: „- Trebuia să fie pe undeva, pe-aici! Trebuia să fie pe undeva, pe-aici! Trebuia să fie pe undeva, pe-aici!”. Chambers se află la 20 de metri de la intrarea pe Calea Plevnei, pe partea dreaptă (nr. 5-7). O să vedeţi o uşă din sticlă, cu un interfon în stânga şi cu o plăcuţă pe care scrie – ŞOC! – Chambers. Apăsaţi 83. Vi se va deschide uşa. La parter, stânga şi-n capăt.
Sfârşit. Va urma.

* Eu aveam în geantă, pentru orice eventualitate, două cărămizi. Aşa obişnuiesc oltenii să umble, cu una sting becul şi cu cealaltă verifică dacă au închis fereastra, ca să nu-i tragă la şale. Ce să vezi? Mi-am dat seama că

Românca în fața căreia toată lumea zâmbește

Etichete

, , , , , , ,

10686905_349752825190239_572452498031764945_n

În ultimii doi ani, viața mea s-a desfăşurat în jurul exclamației Ce coincidență!”. Așa am descoperit-o şi pe ea, printr-o serie de coincidențe: un eveniment destinat oamenilor de afaceri ambițioși și cu bun-simț, o fotografie mai veche, care-mi plăcuse mult și-mi rămăsese în minte, o fotografie mai recentă din care am aflat că nepotul ei (pe care-l știu) este soțul colegei și prietenei mele din facultate (pe care o știu, logic), un mesaj menit să mă liniștească, lăsat pe Facebook într-un moment tulbure din viața mea.
Numitorul comun: Roberta Gadomski (Enache).

Rețeta unui altfel de interviu: o oră petrecută într-un local din centrul capitalei, trei prietene cu chef de râs și povești, două cocteiluri fără alcool + un frappé și răspunsuri date spontan, fără sclifoseli.

10917086_404054339760087_7378939225161702973_n

Antonia, Roberta şi eu. Nu mai ştiu care-i care.

– Când ți-ai descoperit vocația, Roberta?
– Păi, fotografiez de pe la vreo 4 ani.

– Mai ții minte prima fotografie făcută de tine ca profesionist? Dacă nu o poți arăta, măcar o poți descrie?
– Nu, crede-mă că nu mai știu (râde).

Eu, în schimb, îmi amintesc perfect fotografia despre care vă povesteam mai sus.

Freeze that moment!

Freeze that moment!

– Ce-a fost mai întâi, camera sau fotograful? Din punctul tău de vedere, care cântărește mai mult (și nu mă refer la numărul de kilograme)?
– Fotograful, clar. Nu poți compara mere cu pere. E ca și cum ne-am duce amândouă acum în bucătărie (abia ce mâncarăm o pizza) și i-am spune bucătarului că pizza a fost așa bună, pentru că are un cuptor performant.

– Cum nu ar trebui să fie fotograful?
– Păi, n-ar trebui să fie doar photo editor. Ar trebui să muncească în timpul evenimentului, nu după.

1044612_184176398414550_143399931_n

– Cât de mult studiezi pentru a te perfecționa în domeniu?
– N-am urmat și nu urmez niciun curs în această direcție. Totul vine din suflet. Eu surprind emoții, atitudini.

Ei cu horele, noi cu ... ce vrem noi!!! You rock, girl!

Ei cu horele, noi cu… ce vrem noi! You rock, girl!

– Ce anume te-a îndreptat spre fotografierea bebelușilor? Cât de dificil sunt de „prins”?
– Îmi plac tare mult copiii, de aceea. Dar să știi că nu e ușor. Se întâmplă să stau ore întregi în spatele obiectivului pentru a surprinde un zâmbet. Pot spune că am și aptitudini de bonă, pentru că mămicile văd că bebeluşii sunt în siguranță cu mine și-mi acordă toată libertatea, adică mă lasă cu bebe și-și văd de treaba lor (râdem toate).

1525571_249312878567568_1030973734_n

Pentru că nu e vreo fandosită, Roberta organizează workshopuri și împărtășește propria-i experiență cu cei care vor să învețe arta fotografică.

1621817_342827149213237_8197545390281024572_n

Workshop Bucureşti, 18 iulie 2014

– Am întrebat-o pe Antonia, te întreb și pe tine: dacă ai fi trăit în altă epocă, ce perioadă ți-ar fi plăcut să surprinzi cu aparatul de fotografiat?
– Anii ’50. Îmi place moda acelor vremuri.

– Nu te întreb despre planuri în carieră, pentru că sunt convinsă că viitorul arată grozav. Vreau să știu doar atât: dacă ar fi să o iei de la început, tot asta ai face?
– Da!

Ce să vă mai zic despre Roberta? Că pune pasiune în tot ce realizează, că e profesionistă, că e amuzantă, că e frumoasă, că e deşteaptă, că e blândă, că e mama unei fetiţe minunate. Gata, că o deochi!
Ah!, şi că este un om fericit. Ceea ce vă doresc şi dumneavoastră.

10275583_358310687667786_8921937649090881353_o

Olteanca, la Craiova2Online

Etichete

, , , , ,

11075169_10152951412689442_5100797660053320966_n

Varianta standard:
Pe 7 aprilie 2015, merg la Craiova în calitate de speaker la Craiova2Online, eveniment care se va desfășura în Săptămâna Altfel și în cadrul căruia, alături de Daniel Botea, Cristian China-Birta (Chinezu), Cristian Florea, Marina Dache și un blogger-supriză, le voi povesti tinerilor craioveni despre experiența mea de blogger. Evenimentul începe la ora 10:00 și are loc la Filarmonica Oltenia, Sala Filip Lazăr, etaj 1.
Intrarea este liberă, dar locurile sunt limitate.
Înscrierea se face prin e-mail cu subiectul „înscriere craiova2online” la danielbotea2008@gmail.com precizând:
Numele;
Ocupația: elev, student, absolvent, blogger, angajat etc.;
E-mail: adresa voastră de e-mail, pentru confirmarea înscrierii.

Varianta oltenească:
Auz’, vericule! Pe 7 aprilie, marțea viitoare, cum ar veni – nu știu dacă îți spusei, mă și mirai, fincă olteanului nu-i scapă niciodată nimic nerostit – mă duc la Craiova, vericule! Nici nu mai știu de câți ani ieream cân’ am fost ultima oară în Craiova, cred că de 5, că eu sunt vâlceană pe jumate, dar nu-i o problemă, că mă duc acum din nou. Fusei invitată la Craiova2Online, o frumușață de conferință de-o gândiră pe-ndelete oltenii pentru tinerii care, dacă n-au ceva mai bun de făcut, se pot apuca de blogging, adică de rupt deștele pe tastatură, mai ales dacă scriu la fel de repede cum vorbesc, fără punct și fără virgulă. Punct. Eu mă sui pe scenă și, țân-te, vericule!, că cinșpe minute nu mă opresc din vorbit, ca spârnelu’. Zisei să povestesc cum m-am apucat de blogging, prin 2012 (toamna), și cum am avut lăcrămații că scriu cum scriu și scriu despre ce scriu, da’ de-aia nu mai pot eu, n-au decât să mă beștelască și să chirăie, că eu tot scriu cum scriu și scriu despre ce scriu, că așa vreau eu să scriu. Nadins!
Răspunseră afirmativ la invitățîie și Cristian China-Birta (cu policra Chinezu, om fără fițăraie), Daniel Botea (oltean și ăsta, câștigă acușica Spring SuperBlogul și cică dă de beut la toată lumea), Marina Dache (o frumușață de fată), Cristian Florea (#casăștiți unde găsâț cam tot ce-i de aflat) și un blogger oț, de joacă pitulușul cu noi, ca să nu aflăm cine e. Păidar!
Faceţ bine de veniți pe 7 aprilie iceașa: Filarmonica Oltenia, Sala Filip Lazăr, etaj 1. La ora 10 începem. Şi de nu v-o plăcea!…
Nu vă coastă nimic intrarea, dar să vă grăbiți o țâră cu înscrierea, că-s locurile limitate.
Trimeteți mail la danielbotea2008@gmail.com cu subiectul „înscriere craiova2online” și scrieți-vă acoloșa numele, ocupația și adresa voastră de mail, pentru confirmarea înscrierii.

Acum…